Da, sunt valah, porecla asta-mi place,
Sunt meridional şi sunt fierbinte,
Din palma mea iau fiarele merinde,
Mă lasă-n pace când le las în pace.
Domnesc peste ţinuturi de cuvinte,
Pare că strigă gura-mi şi când tace,
Poftiţi, cuvintelor, veniţi încoace,
La tronul meu de interjecţii sfinte.
Fachir valah care înmoaie ace,
Vă pot părea şi-un ghicitor ce minte,
Eu floare spun, iar voi vedeţi morminte
Şi pâinea mea la viscole se coace.
O, cai, ce trageţi lumea înainte,
Luaţi hamul meu sălbatic de cuvinte.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu