Aștepți un semn, dar nu-l vei mai primi,
Nu-mi mai găsesc nici ultimele semne,
Afară, dacă nu mă-nșel, e zi,
Să nu mai pui în foc cărbuni și lemne.
Nici n-ai să crezi, dar vreau aici să-ngheț
Și lemnele să cadă peste mine,
Istoric, vinovat și fără preț,
Sfidând un semn ce veșnic nu mai vine.
N-am să te chem și nici n-am să te iert,
Plecarea ta prin țurțuri voi privi-o
Reascultând fărâme de concert
În care am s-aud numai: Adio.
2 februarie 1986
(Locuri comune, 1986)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.