Ieșiți la geamuri și la porți
Și bucurați-vă de toate,
Hristos a înviat din morți
Și în lumina sfintei sorți
Ciocnește ouă-ncondeiate!
Nimic n-a fost până acum
Așa profund, pe nicăierea,
L-au răstignit la cap de drum
Și L-au și umilit postum
Și-a fost și moarte Învierea.
Din jalea fără de hotar,
Din pietrele în groapă sparte,
Dintr-o Golgotă de calvar,
Dintr-o ofensă de coșmar,
A înviat, călcând pre moarte.
Hristos nu poate fi Hristos
De nu îl dor în viață toate,
Îi intră cuiele în os,
Durerile peri albi i-au scos,
Nici să vorbească nu mai poate.
El simte în rărunchi, mereu,
Toată povara ce o duce,
Îi este fiu lui Dumnezeu,
Dar e și om și poartă greu
Acest calvar și-această cruce.
De peste moarte și păcat
Se-aud cuvintele celeste:
„Eu sunt Hristos ce-a înviat,
Adevărat am înviat,
Vestind că Învierea este!".
Tresare mugur din sicriu,
Se școală din mormânt strămoșii,
Pe un pământ deplin și viu,
Cu cei ce-l știu și nu îl știu,
Hristos ciocnește ouă roșii.
5 aprilie 2004
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.