Iarna interioară - Adrian Păunescu
Adăugat de: viorel tgv.

A nins de necrezut întreaga vară
Și când m-am îmbrăcat am înțeles
Că am în oase viscol, frig, eres,
Zăpezi din iarna mea interioară.

Întreaga iarnă care se răsfrânge,
Din calendare pân΄ la mine-n ochi,
Ca-ntr-un blestem și ca într-un deochi
De-acum încolo am s-o port în sânge.

Sunt plin de frig și n-o să se dezghețe
Nici lacrima din pleoapele fierbinți,
Un vifor mă îngroapă în părinți
Și-mi plânge-n somn de dor de tinerețe.

Afară nu ninsori or să apară,
Ci oameni viscoliți, de vârsta mea,
Ce vor ceda treptat și vor cădea
Răpuși de iarna lor interioară.

(Ultima noapte pe Atlantida, 2010)



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.