Dacă atunci când o iubeam
Și mă ridicam deasupra ei
Și o făceam să urle de plăcere
Aș fi lăudat-o, era explicabil,
Era justificat. Dar, neputând-o
Ponegri acum, când a plecat absurd
Și mi-a rănit demnitatea,
Nu cumva mă pot considera om,
Nu cumva ea este dumnezeiască,
Nu cumva o iubesc inoperabil?
(Liber să sufăr, 2003)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.