Să mai găsești puterea blestemată
De conformismul tău a te desface
Și să mai poți iubi sub cer o fată,
E semn că pe pământ e încă pace.
E semn că de treizeci de ani încoace
Inima ta nu a uitat să bată,
E semn că-n toate crizele buimace
Ești încă om și încă suflet, iată.
Om pustiit, rămas numai idee,
Degeaba știi pe Shakespeare și pe Dante,
De nu iubești o tânără femeie,
Mai dulce ca faimoasele amante.
Frageda ei lumină te sfâșie,
Cu-aproape șase secole mai vie.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu