Eu vin la nunta ta, iubito,
Şi nu voiesc nimic să-ţi cer,
Dar roagă-ţi naşii să mă lase
Să-ţi cânt la nuntă leru-i ler.
Colindător fără de casă,
Colindător fără noroc,
Un strop de vin şi-un strop de pâine,
Îţi cânt şi-apoi o iau din loc.
Dreptul să colind îl cer,
Dalbe flori şi leru-i ler,
Pentru ea, doar pentru ea,
Măritata mea!
Am drum în faţă şi în urmă,
Din când în când, mai mor prin munţi,
Dar am venit să-ţi cânt colindul
Preafericitei tale nunţi.
Pot să-l rostesc şi din picioare,
Nu am pretenţii de mesean,
Un strop de vin şi-un strop de pâine
Şi-am să-ţi colind nepământean.
Iubita mea vândută lumii,
Nimic n-aş mai putea să sper,
Că florile nu mai sunt dalbe
Şi leru-i nu mai este ler.
Dar eu colind bătut de lacrimi,
Colind şi voi mai colinda
La toate nunţile dïn lume,
Afară, doar, de nunta mea.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.