Om întreg bocindu-și partea,
draga mea de vremi târzii,
te iubim și eu și moartea,
cine te va cuceri?
Luptă-n calcul matematic
focul meu și-al dânsei scrum,
vrerea ei de greier static,
vocea mea de larg consum.
Te înclină către mine,
lasă-mă să vin să-ți leg
inima de-un țărm de bine,
cu un plâns de om întreg.
Ne veghează de pe mal
Dumnezeul neutral.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.