Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Contact

Mama de pământ - Adrian Păunescu
Adăugat de: viorel tgv.

Mamă, te-a cuprins un fel de teamă
Că-ți sunt toți copiii călători,
Dar e bine, recunoaște, mamă,
Dulce mamă, n-ai de ce să mori.

Fiecare e la el acasă,
Tu de dorul lor te perpelești,
Vocea ta precum un plâns apasă
În țâțâna casei părintești.

Cărți poștale de la fiecare
Și, din când în când, de pe aici,
Semnătura degetului mare
Pe talonul unei pensii mici.

Mamă, ti-au crescut încet nepoții
Și din nou la noi în curte sunt,
Au venit mai bucuroși cu toții,
Cu un braț de flori de pe mormânt.

Lor pământul tău în ochi le vine,
Dulcea mea, nu trebuia să mori,
Mamă, de ce taci și ce-i cu tine,
Mamă, ai ajuns un braț de flori.

Astăzi, mâine, viața noastră-i gata,
Vă urmăm, așa cum ne certai,
Mamă, nu uita să-i spui lui tata
Că în târguri iarăși se vând cai.

Braț de flori, într-o lumină dreaptă,
Neamul nostru e de neînfrânt,
Tatăl nostru de pământ așteaptă
În pământ pe mama de pământ.

Pe părinții noștri, la un Paște,
I-a cuprins o nuntă de pământ
Și se vor iubi și ne vor naște,
Ne vor face iarăși, din pământ.

Bârca, iunie 1994

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu