Mi-e somn adânc şi obosit sunt foarte,
Nu mă mai recunosc în tot ce fac,
Vreau somnoterapie de un veac
Într-un gheţar de lacrimi, de departe.
Îmi urlă-n nervi ceasornicele sparte,
Eternitatea, parcă, are trac,
Vai, insomnia m-a lăsat sărac,
Mi-e dor să dorm o viaţă şi o moarte.
Am fost întreg şi am rămas o parte,
Într-o luciditate fără leac,
Rămân tot rac, în strâmtul zodiac,
Leoaica mea de mine se desparte.
Las mâna mea ca-n somnul meu buimac
Să-ncheie ea, căzând, această carte.
11 Februarie 2003
(„Din doi în doi", 2003)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mii de mulțumiri, Viorel, pentru aceste postări minunate!
Adina Speranta
marți, 28 noiembrie 2017