Nu vă e milă să ucideți mieii,
N-aveți atâtea bunuri de mâncare?
V-ați și făcut căciuli strălucitoare
Din bietul petic jupuit al pielii.
Atât de milă mi-e de tot ce face
Sufletul vostru sângeros de fiară,
Că n-aș mai vrea să fie primivară,
Nici viață, nici lumină, și nici pace.
Nu plângeți decât pentru niște rude
Care se sting; încolo n-aveți milă.
Umili sunteți când starea vi-i utilă,
Și, iată, cerul nu vă mai aude.
Capul purtând căciula sugrumată
Ca un mormînt de miel, așa arată.
(Repetabila povară, 1974)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.