…O femeie ne face semn
de pe marginea şoselei,
oprim şi-o luăm în maşină,
şi se urcă greu
şi se scuză:
am proteză în loc de picior,
mă dusesem după brânză în munte
şi-a intrat roata tractorului
peste mine
şi mi-a zdrobit piciorul.
Vă dă pensie tractoristul…
Doamne fereşte,
dar pentru asta trebuia
să-l dau în judecată,
bietul om n-a vrut el
să mă omoare,
aşa a vrut Dumnezeu,
cum să-l dau în judecată,
l-am cununat,
i-am botezat copiii,
îmi zice nănaşă,
când e frig e mai greu,
şi când plouă sau ninge,
toţi nervii piciorului mi se zvârcolesc,
şi picioru-şi aduce aminte de mine
şi parcă mă doare şi proteza.
…Şi nănaşa coboară
cu greu din maşină
şi se îndepărtează pe drumul
de piatră
cu zgomot ritmat de proteză.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.