Ninge-a România Mare - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Ninge-a rugăciune și-a înduplecare,
Ninge ca un credit cu dobândă mare,
Ninge ca din rană și ca din seringă,
Din coșmarul lumii a-nceput să ningă.

Ninge în prăpastii, ninge-n ochi și-n cupe,
Și lumina lunii parcă se-ntrerupe,
Ninge cu bandaje, ninge cu canale,
Când ninsoare dârză, când ninsoare moale.

Ninge pas de gâză, ninge tras cu tunul,
Ninge a distanță, Unu minus Unu,
Ninge-a adaptare și a nedreptate,
Ninge harta rece, Romania Mare.

Ninge tot trecutul, pentru și-mpotrivă-ți,
Ninge sinucideri în halou de crivăț,
Ninge nădușeala, când ne este frică,
Vânatorul trage și vânatul pică.

Ninge praf de cretă, rumeguș de rază,
Ninge-n trei provincii ce se-nsingurează.
Troienite lacrimi și, cumplit, bing-bangul,
Viscolindu-și mortul, îi îmbracă ștreangul.

Ninge a zăpadă veche, țurțurie,
Sania se întoarce în copilărie,
Caii altor vremuri fornăie în aburi,
Haina altor vârste urcă în dulapuri.

Ninge în albastru ca în sine însuși,
Dumnezeu când ninge e întreg în plânsu-și.
Un impozit straniu crivățul ne cere,
Ninge sfârc de lampa de la Înviere.

Moș Crăciun pe gheață reînvață mersul,
Ninge sa se vadă bine Universul.
Și, din dealul Crucii până-n dealul Hulii,
Ninge praf de marmuri drumul Albei Iulii.

Alba-i sus în clopot, că se rebotează,
În delir de faclă și-n ninsoare trează,
Cântă Tudor Gheorghe, deșteptând orașul,
El de la Craiova, si, din Cluj, Fărcașu.

Ninge harta veghe, cuie de jăratic,
Ninge-a amintirea craiului carpatic,
Ninge a proiecte și-a îmbărbătare,
Ninge a-nviere: România Mare.



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.