La iarnă să fugim în munți
Să ne ningă, să ne ningă
Până ne-o ieși sufletul.
Să ne ningă până s-or sătura să ne urască,
Să ne ningă în numele tuturor răzbunărilor,
Să ne ningă, fir-ar a dracului de viață.
Noi vom intra în zăpadă definitiv.
Iată norii aceia din care va ninge atunci
Cobesc de pe acum deasupra casei noastre.
Hohotiți de ninsori viitoare
Și pedepsiți-ne,
În numele tatălui, și-al fiului, și-al sfântului duh. Amin.
Dar sa fim împreună acum și pururea
Amin, amin, amin. Ninsoarea capitală.
(Pământul deocamdată, 1977)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.