O vreme te-am visat și, dintr-o dată,
La mine-n creier s-a-ntâmplat ceva
Și, ca dobânda pentr-un rest de plată,
De la un timp, nu te mai pot visa.
Și totuși stăruia, în gând, la mine,
Din insomnii și somn, un fel de zaț,
Parcă-mi intraseră în ochi ruine
Și ochii de alți ochi erau dublați.
De-atunci, n-am nici un vis să mă salveze,
Ceva străin mă face să tresar,
Tu mintea mea ai pus-o-n paranteze,
Ești înăuntrul meu, să n-am habar
De ce mi-s toate gândurile treze
Și orice vis devine un coșmar.
23 ianuarie 2003
(Din doi în doi, 2003)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.