Vremea-n calendare se încruntă,
Nici o clipă nu ne-a mai rămas,
Te-am chemat la propria ta nuntă
Și-ai ajuns la propriul parastas.
Nobila ta mamă e căruntă,
Tatăl are-n inimă un ceas,
Te-am chemat la propria ta nuntă
Și-ai fugit la propriul parastas.
Din măreață, te-ai făcut măruntă
Și-n copilărie te-ai retras,
Te-am chemat la propria ta nuntă
Și-ai rămas la propriul parastas.
Cinic, pregătirile de nuntă
Pot servi, acum, la parastas.
29 ianuarie 2003
(Din doi în doi, 2003)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.