Și, iată, strugurii în cer sunt copți
Și veste de recoltă mare vine
Și mie mi-este dor să fiu cu tine,
Măcar, într-una din aceste nopți.
Și chiar de-ar fi să nu ne revedem
Decât printr-un final ce se cuvine,
Te-aștept, de dincolo de rău și bine,
Să ne eliberăm de-acest blestem.
Iar dacă tu vrei, astăzi, altceva,
Și dragostea, într-adevăr, ți-e moartă,
De insistența mea, te rog, mă iartă,
Soluția, oricum, va fi a ta,
Că-ntreaga noastră viață se arată
În chip de operă neterminată.
(Liber să sufăr, 2003)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.