Sunt pictori, în cer, care lasă
Culorile lor să mai cadă
Pe-aci, pe pământ, pe acasă,
Şi asta se cheamă zăpadă.
Sub bârne albastre-celeste,
Lumina privirii tresare
Când strigătul nostru mai este
Zidit într-o sfântă ninsoare.
Mai vindem din fumul năpraznic
Al zilnicei noastre redute
Un bon de intrare la praznic
Cînd ninge din stelele mute.
Ninsoarea e-aproape abstractă,
Atâta-i de sfântă şi mare
Că tronuri sub regi se contractă
În sinucigaşa ninsoare.
Dar, domnule pictor al iernii,
Ce rar te arăţi de o vreme
Şi noi te rugăm cu vecernii,
Şi noi îţi trimitem poeme.
Pe fiece fulg se citeşte
Un chip de bărbat sau femeie
Şi unele cad îngereşte
Şi loc îşi găsesc în muzee.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu drag ,Dana , Aurel :)
Adina Speranta
joi, 16 iulie 2015
foarte frumoasa..multumesc Adina pentru postare!
danab
joi, 16 iulie 2015
Elegia fulgului de nea,
Presarat cu iubire de stea,
Pe chip de Regină lucește,
Steluțe ce cad îngerește.
Mulțumesc ,Adina.
ALapis
joi, 16 iulie 2015