Pe lînga plopii fara sot
Trec anii cu încetul
Si ei ar fi aproape toti
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecatoare copii
Împrejmuiau absenta sa
Si fara sot toti plopii.
La locul lor toti plopii sînt
Fosnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens si nici cuvînt
Lipseste Eminescu.
Asa sîntem toti
Destinul ne-arata
Doar plopi fara sot
Cu sot niciodata.
Si primaria-i are-n stoc
Si-i numara într-una
Dar nu-i mai bate nenoroc
Si nu-i fosneste luna.
Nici primavara nu da sens
N-au vara, iarna, toamna
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamna.
Iubita e acum pamînt
Pe care-alearga mînjii
Sau a ajuns o frunza-n vînt
Într-unul dintre dînsii.
Mai bine nici sa nu-i vedeti
Sînt niste plute oarbe
Numai poetul din poeti
În cer îi reabsoarbe.
Bat cît mai trist un gînd din toti
Frunzisul vestejescu-l
Pe lînga plopii fara sot
Si fara Eminescu.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
foarte frumoasa!
multumesc!
danab
joi, 01 octombrie 2015