De unde ai, iubito, acest vin
Ce-mi cade în picioare și mă arde?
De te iubesc absurd și clandestin,
În umbra maceratelor stindarde?
Într-o ulcea de lut nesmălțuit
Tăiat la buze de-o mireasmă pură
Te-așez și te ciocnesc la infinit
Şi-apoi te beau ducîndu-te la gură.
Nevolnic sînt și iată mă îmbăt
Și oasele îmi pleacă în derivă,
Urmează răsturnare și prăpăd
Și-o lume ridicată împotrivă.
Dar nu te dau, iubito, îndărăt,
Tu, vin din via mea conspirativă.
(Rezervația de zimbri, 1982)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.