Mi-e milă că mă sting încet, încet
Și flacăra aceea jucăușă
Devine, după-atâta timp, cenușă
Și disperarea trece în regret.
Nu mai aștept să mai apari în ușă,
Să-mi pui pe buze miere și oțet,
Pierduto, de la A până la Z
Și de la verighetă la cătușă.
Mi-e mult mai rău acum, când mi-e mai bine,
Plătesc un tot mai tragic preț de cost,
Pierzându-mi trist cel de pe urmă rost,
Când mai credeam că dragostea revine.
Și-abia mai suflu-n focul care-am fost,
Să nu se stingă dorul meu de tine.
10 februarie 2003
(Din doi în doi, 2003)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.