Sunt vânaţi cu lasoul oamenii buni
Nu se-ntoarce în sat ce se face în
sat, Imobilism, voluntarism şi multe
sancţiuni, Cine nu a fost omorît, va
fi arestat.
Sunt câţiva care trec şi usucă atent
Tot ce simt, tot ce-aud, tot ce văd,
Ca să n-avem căldură, ca să n-avemcurent,
Ca să fie prăpăd.
Dar ei vin şi se duc, vârsta-i scoate
la mal. Fericiţi aşteptăm pe cei
tineri în loc, Că sătui suntem toţi şi
de stilul brutal Şi de ştiinţa de-a
pune paie pe foc.
Şi cei noi, care vin, ideale perechi,
Fac şi ei tot la fel, numai represiuni,
Şi cei noi, care seamănă mult cu cei vechi,
Dacă azi e duminică, mâine e luni,
Ies chiar ei să-i vâneze pe oamenii buni.
7/8 decembrie 1985 Bucureşti
Poezii cenzurate
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu