Nu știu de ce ești tristă și departe,
ai dispărut și reapari tăcută,
nebunul A. pe viață și pe moarte
și fără mâna ta prin cerc se mută.
Iubindu-te, îți port o grijă mare,
la fiecare pas fiind cu tine,
și fruntea ta în fruntea mea mă doare,
durerea ta din stânga mă reține.
Voi transforma în șah absurd ruleta,
voi fi tristețea gândurilor tale,
ci uită-te în juru-ți, Margareta,
pionii mei îți înfloresc în cale.
iulie 1983
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.