Nu te lăsa de fotbal barosane,
Tu, care poți echipe-ntregi să-nfrunți,
Mai joacă-ți arta-n larg pe stadioane
Invidiat de antrenori nătângi.
O fentă va muri de pleci, Dobrine,
Şi se va stinge fotbalul artist,
Îmbătrânesc cei ce au crezut în tine,
Și Argeșul este puțin mai trist.
Gâscan continental fără de seamăn,
Ai fost mereu mai bun dintre cei buni
Ca negrul cel buzat zis Pele, geamăn,
Tu ai crezut în sport, în noi și-n pruni.
Nu te lăsa de fotbal, nu se poate,
Nu fi un laș, nu-i da cu vârsta zor,
Am auzit că ești grozav în toate
Că te-ai făcut, se zice, antrenor.
Mai lasă glumele și treci la treabă,
Întoarce-te pe iarbă înapoi,
Dobrine, mai joacă, nu e nicio grabă,
Că dacă nu, îmbătrânim și noi.
Nu te lăsa de tinerețe Gică,
Nu pune-n cui bocancii, nu cădea,
Pe stadioane zbenghiuri se ridică
Și crește iarba după fenta ta.
Rămâi măcar un an, o vară,
Ce te grăbești, și unde vrei să pleci?
Mai joacă fotbal cea din urma oară,
Și dacă vrei, mai vinde cât-un meci.
Dar vine toamna pe cărări ascunse
Și strugurii se așează trist în vin,
E o congestie în cer şi-n Frunze
Îmbătrânim și noi ca și Dobrin.
În haina ta e cea mai scumpă stofă.
De ce să pleci, rămâi să-ntinerești
Să te mai duc o dată la Craiova
Și-apoi să ne întoarcem la Pitești.
Arbitrii hoți își fluieră de jale,
Iar adversarii scot cât-un suspin,
Coboară toamnă mare în Trivale,
Își pune ghetele în cui Dobrin.
1983
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.