Iluzii. Șoapte. Fire mici de iarbă.
Nimic adevărat. Numai atît.
Un ultim substantiv nedoborît.
Gramatică. Umanitate oarbă.
Copaci betegi. Furnici pe monumente.
Ceasornicari năuci. Lumină gri.
Construcții stinse. Cea din urmă zi.
Prin lacrimi. Dansul gesturilor lente.
Căderi de verbe. Lungă apatie.
Nemișcătoare felinare-n ger.
Ce front ciudat. Stingher lîngă stingher.
Și dublu rău de mare. Ție. Mie.
De undeva. De unde? Leru-i ler.
Și-apoi nimic. Și chiar nimicnicie.
1986
(Locuri comune, 1986)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu