Rostogol - Adrian Păunescu
Adăugat de: viorel tgv.

Te las aici ca pe o piatră-n rîu,
Plecarea mea cu-ncetul să te spele
De tot noroiul lacrimilor mele,
De tot acest coşmar şi-acest desfrîu,

O piatră eşti sub fiecare val,
Lucrată îndelung de cazna lumii
Şi milă nu mi-i, si tristeţe nu mi-i
C-arăţi provocator şi nupţial.

O piatră printre pietrele-aşa reci,
Un luciu, o-nglodare, un ravagiu,
O piatră tresărind a naufragiu,
Cu mine cîte-un pic, cînd plec, tu pleci.

Te simt zvîcnind către inelul meu
Şi rîul se ridică şi tresare,
Că simte că te pierde-ncet în mare
Cu el rostogolindu-te mereu.

Te las aici, să te revăd aici,
Dar tu te duci înspre cetăţi sărate,
Un vînt lăuntric către larg te bate,
În care val al mărilor vei fi?

Adrian Păunescu
("Zezervaţia de zimbri", 1982)



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.