Merg cu pumnii strînși pe stradă,
Fiecare deget plînge,
Simt că dacă l-aș deschide
Mi-ar intra nămeți în sînge.
Sînt cu tine, cea mai bună
Și mai sfîntă dintre toate,
Și numesc iubirea noastră
Jignitor : singurătate.
Însă tu îmi ești ursită
Și mă chemi plîngînd acasă,
Și desfac spre tine pumnii
Din iubirea friguroasă.
Tu ești floarea de la munte
Strămutată într-o glastră,
Și te doare dintre toate
Cel mai mult iubirea noastră.
Iartă-mi frigul de pe sînge,
Iartă-mi moartea din cuvinte,
Dar afară sînt nămeții
Și puține lucruri sfinte.
Merg cu pumnii strînși pe stradă
Și mi-e rău și-apoi mi-e bine,
Și-i deschid numai cînd vîntul
Mă va întîlni cu tine.
24/25 februarie 1986
(Locuri comune, 1986)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.