Se sparg felinare de ceață,
Simt sînge pulsînd în inel,
Un negru confuz mă răsfață
Și dor mi-i de tine la fel.
Apropie-ți mîna de mine
Și-arată-mi pe cer, undeva,
Ce fel de trecut ne-aparține
Cum sînt steaua mea și a ta.
Iubindu-te n-am bucurie,
Sînt veșnic de gînduri constrîns,
Pierzîndu-te, cine mai știe,
Să nu pierd și dreptul la plîns.
Memoria-i marea putere
De-a fi cînd de mult am și fost
Și ce amintiri ți-aș mai cere
Cînd însumi nu am nici un rost.
C-o sete nebună de viață
Te-arunc pe o coamă, și hai!
Se sparg felinare de ceață
Și frîiele urlă pe cai.
Năsăud, 5 iunie 1987
(Sînt un om liber, 1989)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.