Semne de toamnă ce nu mai trece,
Frunza e caldă, lacrima-i rece.
Ploi nesfârșite, de purgatoriu,
Și se trăiește-n mod provizoriu.
Semne de toamnă, osul se frânge,
Urcă rugina direct pe sânge.
Frunza în sine se răsucește,
Un foc lăuntric o ține-n clește.
Semne de toamnă, cine cu cine,
Oastea de gheață de unde vine?
Zădărnicie de trei parale,
Cel care cade n-o să se scoale.
Semne de toamnă, noaptea e lungă,
Cine la cine să mai ajungă?
Cine la cine totuși mai speră?
Frunza ce cade e-o barieră.
Semne de toamnă, semne de moarte,
Omul - de umbra lui se desparte.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.