Încerc un gest, un jalnic început,
De la persoana doua să te mut,
Aș vrea să te transfer și să dispar
Către persoana-a treia singular.
Căci eu cu tine nu mai pot vorbii,
S-au adunat prea multe inepții,
A-ți mai rosti porecla nu mai pot,
De azi ești Ea,te-ai depărtat de tot.
Și niște explicații - tuturor:
Eu pentru Ea aș fi putut să mor,
Pe unde merg îmi amintesc de Ea,
Nu pot s-o uit, orice s-ar întâmpla.
N-am dreptul să o strig plângând ''Rămâi''!
Cât sunt de singur la persoana-ntâi.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu