Ferească Dumnezeu, dacă mai poate,
Pe fiecare, de singuratate,
acesta-mi pare lucrul cel mai greu,
ferească-mă de mine Dumnezeu.
Ferească-mă noroiul de noroaie,
ferească-mă plouandul nor - de ploaie,
ferească-mă singuratatea mea
ca singur să mă nărui pe podea.
Și gura să-mi aud cum mila cere,
vreunor pași din vreo apropiere,
si, fără nimeni, să mă sting în glas,
pe lume cât de singur am rămas.
Atât de singur sunt pe-acest pământ,
că nimeni nu va ști dacă mai sunt.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Nu este usor sa postezi doua carti (ma refer la Aleksandr Blok), sa scrii fiecare poezie cuvant cu cuvant...Nu am comentat la fiecare postare ,insa asta nu inseamna ca nu apreciez munca ta depusa pe site , pentru care iti multumesc !
Adina Speranta
duminică, 27 septembrie 2015