Ferească Dumnezeu, dacă mai poate,
Pe fiecare, de singuratate,
acesta-mi pare lucrul cel mai greu,
ferească-mă de mine Dumnezeu.
Ferească-mă noroiul de noroaie,
ferească-mă plouandul nor - de ploaie,
ferească-mă singuratatea mea
ca singur să mă nărui pe podea.
Și gura să-mi aud cum mila cere,
vreunor pași din vreo apropiere,
si, fără nimeni, să mă sting în glas,
pe lume cât de singur am rămas.
Atât de singur sunt pe-acest pământ,
că nimeni nu va ști dacă mai sunt.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu