Sfârșim mizeria, începem criza,
puteam trăi și noi cum se cuvine,
și omenirii-ntregi nu-i este bine,
petrodolari plătesc pe Mona Lisa,
ne-am dus mizeria cu demnitate,
fără mașini, fără curent la prize,
n-aveam nimic cînd lumea avea de toate,
azi suportăm cu ea aceleași crize.
Ne pregătim de douăzeci de veacuri
de fericirea unui veșnic mâine,
n-am cunoscut fraterne ajutoare,
la boala noastră n-avea nimeni leacuri.
Nu ne-a dat nimeni pace, drepturi, pâine,
iar la durere tot pe noi ne doare.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.