Şi, totuşi, vine toamna
Şi, totuşi, vine toamna
Şi tu o simţi şi o îngâni
Şi, totuşi, vine toamna
Şi, totuşi, vine toamna
Şi, vai, suntem bătrâni.
E încă verde iarba pe coline
Şi zilele nu s-au scurtat de tot
Şi cineva c-un sac în spate vine,
De sus, din munţi, ca de la un complot.
Porumbul are încă dinţi de lapte,
Albinele se-ngreuiază-n zbor,
Văratec plouă-n fiecare noapte
Şi greierii mai cântă până mor.
Cojoacele n-au coborât din poduri,
Iubirile n-au coborât din vis,
Se coc gutui în foarte multe moduri,
A le muşca e încă interzis.
În clăi de fân miroase-a foc de floare,
Cerboaicele nu caută mascul,
În aguride, pivnicerul moare,
Mai este pân-la nuntă timp destul.
Deva – Geoagiu, 13 august 1995
(Totuşi toamna, 2019)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.