Pentru ochii tăi albaștri
Am să vând mălai la porți
Ca să cumpăr albăstrele
Și copite de cai morți.
Vreau să-ți pun, sub cap, albastru,
Cu senin să ți-i nutresc
Și ca-n trist izvor de munte
Și cu blând accent ceresc.
Ochii tăi sunt ca prăpădul,
Întunericul îl ard,
Și când lași pe ei sprâncene
Par un cap de lup prin gard.
Eu lucrez cu ce se poate,
Precum sunt să ți-i păstrez,
Să le pun suport de lacrimi
Și durere dulce-n miez.
Dar, când dormi, ce faci cu dânșii ?
Nu cumva îi urci pe cal,
Să te duci să cureți zarea
Urmând cerul la seral?
Ți-ai înscris în ceruri ochii
Ca să-l termini emerit,
Doamne, apără-i privirea
Ce pe mine m-a trăznit.
Vreau să-ți spun că prin miracol
Un fior născut furiș
I-a făcut atât de-albaștri
Ca să-i văd când sunt închiși.
Caut surse de albastru
Fac transplant de cer din văi,
Să-ți păstrez cum ai privirea,
Să dureze ochii tăi.
("Locuri comune" - 1986)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.