Regăsire, despărţire - două mame într-un făt
Într-o zi voi spune-adio fără a privi-ndărăt,
Ce e scris, nu se va şterge, ce e şters, nu va fi scris,
Mi-e ruşine şi mi-e jale de acest intim abis.
Cade negura asupră-mi
Ca o uşă dinspre cer,
Noapte bună, noapte tristă,
Fii cum vrei, ce pot să-ţi cer?
Ce adio la adio, când din replici fără rost,
Înţeleg că pentru mine vara ultimă ai fost.
Dreptul tău la libertate cu un lanţ îl mai îngân
Să mă ierţi, drum bun, adio, noapte bună, sunt bătrân.
Dac-aşa îţi e croiala şi ce-ţi spun îţi e străin
Regăseşte-ţi gustul vieţii, mergi la tine în destin.
Şi-a venit această toamnă care frunzei îi dă foc
Să puncteze înţelesul lipsei noastre de noroc.
Va ploua întreaga noapte
Un întreg potop corupt
Şi-ai să vezi că dimineaţă
Drumul dintre noi s-a rupt.
Nu cu multă vreme-n urmă, nu ştiam prea bine, nu,
Nu ştiam, când moare vara, că lumina ei eşti tu
Şi acum atâta jale mi s-a cuibărit în piept
Încât plâng de dor de vară şi ninsoarea o aştept,
Ce-am crezut că nu există
Nici nu poate exista
Nici o vară nu durează,
Nu durează nici a mea.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc si eu pentru popasul tau.
Adina Speranta
joi, 04 februarie 2016
Mulțumesc, pentru postările și cântecele pe versurile lui Adrian Păunescu.
Cu drag.
ALapis
luni, 01 februarie 2016