Universitate obligatorie - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Am impresia că atât de tare
Mă asupreşte cenzura română
încât scăpându-i printre degete
Voi deveni încet-încet
Poet european întocmai,
cum aluatul
Frământat de bunica mea,
Scăpându-i printre degete
Devenea nu pâinea
Comună şi obştească a casei,
Ci acele fragmente plăcute şi dulci
Care se coceau primele pe plita încinsă
Şi care mi se părea că sunt făcute
Din alt aluat.
Atât de rău vă purtaţi cu mine,
Atât de nedrept,
Atât de umilitor,
Atâta mă pătimiţi româneşte,
încât încep să năduşesc mondial.

Poezii cenzurate
Breaza, 20/23 decembrie 1983



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.