Am fost o clipă obosit, şi-atunci
Pe drumuri de oraşe şi de sate
Mi s-a părut c-aud cum ne găsesc
Greşelile lui Panait Istrate.
Şi deveneam cu toţii derbedei,
Metafora se colora, vulgară,
Şi pe-un pat de scânduri, de doi bani,
Ne aşezam şi evadam din ţară.
Şi deveneam mari scriitori francezi,
Stiliştii de extracţie română,
Şi la Brăila ne-ntorceam mascaţi
Cu paşaportul mincinos în mână.
Plecam înnebuniți în Răsărit
Ca să gustăm şi noi o nouă lume,
Şi deveneam denigratorii ei
Să nu-i mai ştim de ţeluri şi de nume.
Şi-atunci Fănuş, născut din pasta lui,
Lua întreaga adunare-n spate
Şi noi pierdeam, răniţi de hazul lor,
Greşelile lui Panait Istrate.
poezii cenzurate
21/22 august 1988, Ciucea
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.