Bookmark and Share
Ce-mi pasa de-i a strazilor otreapa,
Dar sa ma însoteasca pân’ la groapa.
Pe-al verii crâncen jar sa-mi iasa-n fata:
“Mi-esti drag. Pe tine te astept de-o viata.”
Fie si târfa lumii lepadata,
Doar sa-i citesc în suflet câteodata.
De-ar fi-n furtuna blestemând sa plângem,
Alaturi sa ne frângem sau sa-nfrângem.
Si împlinire-n câte-o zi stapâna
S-aflam doar gura-n gura, mâna-n mâna.
De-ar fi sa ma doboare-n colburi strada,
Cu trupul ei sa-mi ocroteasca slava.
Foc sfânt si pur daca-mi strabate versul,
Alaturi sa strabatem universul.
Sa ma iubeasca fara osebire:
Ca-i bucurie, ca-i nenoricire.
Readucându-mi visele din ceata
Ce m-a pierdut, sa fie însasi viata.
De sulimanuri ochii mei o spala:
Sa-mi fie-n suflet crez si îndoiala.
Facând farâme legea care scrie-n carte
De zarva lumii-am râde pân’ la moarte.
Noi amândoi am râde si, fluturând din mâna,
Zeificându-ne-am muri-mpreuna.
Murind am zice: “În haznaua vietii
Doar noi am fost ca roua diminetii.”
traducere de: Kocsis Francisko
vezi mai multe poezii de: Ady Endre
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu drag, Daniel!
Gerra Orivera
luni, 08 iunie 2015
Multumesc mult Gerra pentru tot
daniel
luni, 08 iunie 2015