(Traducere de Csata Ernő)
Bălăcesc prin paragină:
Peste tot bălărie, mohor.
Cunosc acest câmp sălbatic,
Ungurescul Ogor.
M-aplec până-n sfântul humus:
Virgin, dar ceva îl roade.
He, bălării până-n cer,
Unde e floare?
În jur lujeri aprigi,
Pândesc sufletul mort de ogor,
De miros de flori trase
Mă îmbăt cu amor.
E calm. Beldia, mohorul
Mă atrag, ascund, devin murdar
Și răsuflă un vânt râzând
Prin Ogorul ungar.
vezi mai multe poezii de: Ady Endre
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.