(Traducere de Csata Ernő)
În suflet, se scutură
Frunzișul la pomul ungar,
Înfrunzit, înflorit,
Așa mă pierd, uscat.
Hei, din Silvania
Cu păduri, am venit:
Frunziș am dat, nu rugă
Și puțini m-am jelit.
Am dat flori din belșug,
La bine și la greu:
Alții au dat fruct,
Eu flori mereu.
Deja-s bătrân și rugă
Hâdă nu pot îndruga:
Cădeți până ce mor,
Flori și frunziș ungar.
vezi mai multe poezii de: Ady Endre
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.