Grădina ta văzut-am iară.
Cărări știute-am străbătut
Pe unde-n altă primăvară
Noi rătăcit-am și-am tăcut.
Vai, biata-mi inimă tânjea
De teamă și nădejde plină,
Ci frunza crudă nu putea
Să pună stavilă-n lumină.
Acum, sub ram și umbra-i deasă,
Și-n ierburi, fum de mirodenii...
Iar ce mâhnire grea se lasă
Din vegetalele muțenii!
Privighetori, uitând de sine,
Își cearcă rar vrăjitul flaut.
Sub verzi boltiri de pace pline
Eu în deșert colind și caut.
Iunie 1857
Traducere Emil Burlacu
traducere de: Emil Burlacu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.