În codri din ținut străin
De-al oamenilor chef abraș,
Ca-n vis, chemat eu sunt să vin
La primitorul tău sălaș.
Tu, sub sălbatecul parfum
Al codrilor și blândei seri,
Răsai în capătul de drum
Plutind pe șubredele scări.
În clipă limpede și rece,
Tu roșă, mâinile îmi iei,
Pe când, prelung și moale, trece
Zefir târziu prin crengile de tei.
1856
Traducere Emil Burlacu
traducere de: Emil Burlacu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet