În suflet ars de ani și chin
Un templu alb și-nsingurat
Închide tot ce, prin destin,
Spre fericire ni s-a dat.
Nu-i nime-ngăduit să vie
Sub zidul tainei ne-ntinate:
Mai bine mută gura-mi fie
Decât la alții drum s-arate.
Dar numai ce te-am cunoscut
Și să pătrunzi nu fost-a greu,
Chiar ieri – sau veacuri au trecut? –
În taina sufletului meu.
Iar astăzi, făr' de-a mea voință,
Tot cercetez în amintire
Surâs din dulce suferință,
O stea mai limpede-n iubire.
1867
Traducere Emil Burlacu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.