Străbătând lumi de codri întregi,
Tu, în alb ce nu are cusur,
Te-ai înălţat până-n bolţi de azur,
Mai presus decât norii pribegi.
Cei din văiuri, în domuri cereşti,
N-or vedea, n-or pricepe nicicând
Că oştiri neguroase, pe rând,
Se topesc la picioare crăieşti.
28 iulie 1886
Traducere Emil Burlacu
traducere de: Emil Burlacu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.