Sub nopți de primăveri, pământ;
Prin mișcătoare neguri, gândul,
Străin de-al vieții sterp frământ,
Silit a-i asculta frământul.
Din neființă ies și vin
Spre el cuvânt și necuvânt,
Ademenind, sunând a plin,
Din veci în pururea curgând.
Ci iată zorii! Umbre mor,
Învolburate neguri cad.
Spre timp de zi fără de nor
S-avântă gându-nseninat.
1856
Traducere Emil Burlacu
traducere de: Emil Burlacu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet