Surâsul mâhnirii amar
În setea de râs a mulțimii…
Glas dulce și drag, în zadar
În auz încă-o dată veni-mi-i!
De ce, din departe,-o vioară,
Sunând într-un viers cunoscut,
Mă ține din drum și-nfioară
Cum visu-ndrăgit în trecut?
Mâhnit și,-n uitare, duios
În lumea-i mă duce – de floare,
Iar inimii așa mângâios
Trimite-i umilă rugare.
1844
Traducere Emil Burlacu
traducere de: Emil Burlacu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.