Viscol, viscolind
Drum a măturat.
Luna, bănuind,
Cată peste sat.
Ieși la geam de-i sta –
Ce-i pân' a greși?
Zori vor lumina,
Urmele-or ivi.
Slobozi pe afară,
Câinii, răi, se țin.
”Vină-n astă seară” –
Pot ca să nu vin?
Sar ca-ntotdeauna
Gardul de nuia –
Soacra și cu luna,
Poate, n-or vedea.
Iarna lui 1855
Traducere Emil Burlacu
traducere de: Emil Burlacu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.