Nu mă iubi acum!
E toamnă,
Copacii se crispează,
Înfrânții vieții mor,
Către apus,
E numai sânge
Și-n suflet simt
Fiorul tuturor.
Auzi cum geme
Codru-n aiurare?
Spre veșnicie
Frunzele se-nșir.
Ce groaznic urlă
Vântul!
Ce veștejit
E totul!
În deznădejdea firii
Ce delir!
Mă îngrozește-atâta
Prăbușire.
Mă înfioară răzvrătirea
Tristului frunziș.
Metalic, vremca-și șuieră
Enigma distrugerii,
Ce vine pe furiș.
Nu mă iubi acum!
E toamnă,
Cu gesturi
De supremă renunțare
Și n-aș voi iubirea
Să-nflorească
Din aurul ce plânge
Pe cărare!
vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.