Cum freamătă plopii înalți!
Cum freamătă-a viață și-a moarte.
Cu vârfuri spre cer înălțați își poartă fiorul departe.
Ce demoni ascultă soptirea, ce spun?
Ce sfinți se îndură de lume?
Războiul e groaznic răsunet de tun
Ce arde și lasă ruină fără nume.
Cum freamătă-ntruna și gem plopii-nalți!
Pe ceruri albastre, de aur, stă luna.
O prind sus pe vârfuri și-n geamăt nebun încearcă să-i fure cununa.
Sub auru-i rece frământă mai greu
Un murmur de grea rugăciune,
De-ar fi să-l audă din slăvi
Dumnezeu,
Când luna e moartă și noaptea-i tăciune!
vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.