Cu umbre triste seara
Coboară-n negru stol.
În jurul meu tăcere,
Pustiu de moarte, gol.
Din întuneric anii,
Regrete și suspine,
Se năpustesc asupră-mi
Ca vântul pe ruine.
Și crivățul năvalnic
Ce furios se-agită, —
Vârtej de-mpotrivire
Pe-o viață nimicită.
Las jalea să m-apese,
Mi-s umerii trudiți
Și cald îmi e doar plânsul
Din ochii obosiți.
Tot mai adâncă noaptea
Coboară-n negru stol,
În jurul meu tăcerea
Se macină în gol.
vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.